Dacă îți plac poveștile care aduc împreună istoria și emoția, războiul și latura umană, și te fascinează personaje feminine cu toate nuanțele lor reale, atunci „Contesa din Toscana” de Dinah Jefferies e pentru tine.
Rate *****
Recunosc din start: am o slăbiciune pentru povești cu femei puternice, istorie, război și... Italiei nu-i pot spune nu.
Așa că atunci când am descoperit Contesa din Toscana, am știut că va fi una dintre acele lecturi cu miros de lavandă, dar și cu gust amar de pierdere. O poveste care începe romantic, te face să visezi cu ochii larg deschiși – și apoi îți trântește realitatea în față ca o ușă italiană grea, masivă, de conac părăsit.
E o carte despre război, iubire, loialitate, trădare – dar mai ales despre alegeri. Alegeri grele, pe muchie de cuțit, când viața îți cere să renunți la ce iubești cel mai mult... pentru a putea salva ce e mai important.
Și da, am citit-o aproape dintr-o suflare, inclusiv pe plaja din Cipru. Mi-a intrat pe sub piele. Și acum, la câteva zile după ce am închis coperta, încă mă gândesc la ea.
Despre ce e cartea?
-
Italia e un butoi de pulbere. Nemții ocupă Toscana, partizanii se ascund în păduri, iar alianțele se schimbă mai repede decât vremea.
Sofia de’ Corsi, o aristocrată devenită contesă prin căsătoria cu italianul Lorenzo, locuiește într-o vilă retrasă, înconjurată de măslini. Dincolo de decența și eleganța aparentă, viața ei se schimbă radical odată cu sosirea trupelor germane.
Pe măsură ce pericolul crește, Sofia decide să folosească poziția privilegiată pentru a ajuta Rezistența italiană. Ascunde partizani oferindu-le adăpost chiar și în pivnițele casei, asumând riscuri uriașe pentru viața lor.
Un punct de cotitură apare când în poveste intră și Maxine, o tânără trimisă de părinții ei pentru o misiune secretă: este implicată în Rezistență și are rol de curier al mesajelor partizanilor. Inițial independentă și determinată să nu se lase prinsă de niciun atașament, Maxine își neagă emoțiile, până când îl întâlnește pe partizanul Marco — iar promisiunea ei devine tot mai greu de respectat.
Destinele Sofiei și ale lui Maxine se intersectează profund: cele două femei formează o alianță bazată pe încredere fragilă, tăceri încărcate și sacrificii asumate. Împreună, devin parte dintr-un “joc mortal” cu naziștii: misiuni riscante, identificări false, transmitere de radio-mesaje, ascundere de refugiați și contacte cu lideri ai Rezistenței.
Tenebrele se adâncesc când ofițerul nazist Kaufmann află că vila este folosită clandestin — iar Sofia e prinsă între loialitate față de soțul ei, dorința de supraviețuire și devotamentul față de cauza umanitară.
Evenimentele declanșează tensiuni crescânde, iar Sofia e nevoită să facă alegeri imposibile: sacrifică stabilitatea familiei, își pune în pericol viața și chiar se gândește la actul final de rebeliune — scoaterea pistolului împotriva unui comandant german care părea impenetrabil și amenințător.
🕰️ O lecție de istorie spusă cu suflet
Ce mi-a plăcut enorm e felul în care Dinah Jefferies reușește să dea viață unei pagini de istorie adesea trecută cu vederea: Italia rurală în timpul ocupației germane.
Simți foamea, frica, dar și speranța. Pentru că, în mijlocul dezastrului, oamenii tot mai caută frumusețea. Iubirea. Libertatea. Un fel de a trăi care să-i țină oameni.
Și cred că aici e farmecul romanului: nu te învață istorie ca din manual. Ți-o arată. Ți-o face palpabilă. Și o așază în sufletul tău.
💔 De ce mi-a rămas în minte
Pentru că Sofia e o femeie care și-a dus lupta cu grație, dar și cu îndoieli, teamă, furie. Pentru că nu e o eroină idealizată. Nu știe mereu ce face. Uneori greșește. Alteori simte că se rupe. Dar merge mai departe.
Un dialog dintre Sofia și Maxine care sună cam așa (citat din memorie):
„Uneori, ca să poți rămâne femeie, trebuie să renunți la rolul de fiică, de soție, de contesă. Și să-ți recunoști propria voce, chiar dacă tremură.”
Mi-a venit să-l scriu pe un suport de pahar. Sau pe peretele din birou.
Mi-a rămas și întrebarea: Ce facem cu ceea ce am moștenit, dacă nu ne mai definește?
Și da, mi-a rămas și imaginea unei Italiei care nu e doar romantică, ci și înfricoșător de reală. Ca viața. Ca alegerile. Ca iubirile pierdute în război.
📖 De ce ți-aș recomanda-o
Pentru că n-o să mai privești Toscana cu ochii turistului. O să începi să vezi dincolo de dealurile cu viță-de-vie și de fațadele perfecte de pe Instagram. Dincolo de paste și peisaje, cartea asta vorbește despre curajul femeilor în vremuri care le voiau invizibile.
Sunt cărți care-ți plac. Și sunt cărți care rămân cu tine. Care te opresc un pic din goană.
Nu e prima mea întâlnire cu autoarea, Dinah Jefferies. Mi-am promis că voi citi toate cărțile ei. Și încă mă țin de promisiune. Știam cum scrie. Dar nu mă așteptam să mă doară. Nici să-mi dea atâtea răspunsuri despre cum trăim iubirea atunci când lumea din jur se prăbușește. Despre cum e să ai curaj, nu ca să strigi, ci ca să rămâi. Ca să protejezi. Ca să iubești, chiar și când nu mai ai garanții.
🎯 Merită să o citești?
Da, pentru că, într-o lume grăbită, mi-a amintit ce înseamnă să stai locului cu o carte bună și o poveste care chiar contează.
Cartea o gasesti pe NEMIRA, CARTURESTI, LIBRIS sau BOOKZONE
Titlu: Contesa din Toscana
Autor: Dinah Jefferies
Editura: Nemira
Numar pagini: 384
Daca ai citit-o, mi-ar placea sa-mi lasi in comment parerea ta. 😏
