🌹 Ultimul trandafir din Shanghai – o poveste care mi-a strâns inima și mi-a redeschis ochii
Rate *****
Nu știu dacă ați pățit-o și voi: să începeți o carte fără mari așteptări și să vă treziți că nu o mai puteți lăsa din mână. Mie mi s-a întâmplat cu Ultimul trandafir din Shanghai.
Nu aveam pe listă o poveste de dragoste în mijlocul războiului din timpul ocupatiei japoneze din Shanghai, dar ceva din titlu m-a atras. Ca să fiu sinceră, plecasem la bibliotecă cu gândul să împrumut altă carte. Și, deși de obicei eu verific înainte dacă cartea pe care vreau să o împrumut e disponibilă, de data asta uite că nu am făcut-o. Și cartea astea mi-a recomandat-o doamna de la bibliotecă, în funcție de titlul pe care l-am cerut inițial, dar era deja în mâinile altcuiva.
Sau poate pentru că aveam nevoie, fără să știu, de o poveste despre speranță în cele mai întunecate vremuri (ca tot a fost perioada asta de instabilitate profunda in tara)
Cert e că această carte a fost pentru mine mai mult decât o lectură. A fost o călătorie printr-un oraș pe care nu-l știam, printr-un război despre care știam prea puțin și prin inima unor oameni pe care i-am simțit aproape.
🎎 Povestea
Suntem în Shanghai, la finalul anilor ’30, inceputul anilor '40, în pragul ocupației japoneze Orașul e un amalgam fascinant de opulență, sărăcie, pericol și promisiuni. Și în mijlocul acestui peisaj tensionat apare Aiyi Shao – o tânără moștenitoare chineză, elegantă, inteligentă, rebelă, proprietara unui club de jazz. O femeie care trăiește într-o lume condusă de bărbați și nu se lasă redusă la tăcere. Mi-a plăcut instant.
Și apoi vine Ernest Reismann – un pianist everu, refugiat din Germania nazistă, fugit de groaza de acasă, în căutarea unui loc unde poate respira și poate să-i asigure un viitor surorii lui mai mici. Nu sunt multe opțiuni pentru un bărbat ca el, dar Shanghaiul e, pentru moment, o promisiune.
Întâlnirea dintre cei doi pare imposibilă. Ea – chinezoaică dintr-o familie cu influență. El – fugar, străin, fără nimic. Și totuși, ceea ce urmează e una dintre cele mai tandre și tensionate povești de iubire pe care le-am citit în ultima vreme.
Este o dragoste interzisă, dar nu clasică. Nu e romanticizată. E aspră, realistă, puternică. O dragoste care nu salvează lumea – dar poate salvează oameni. Și uneori, asta e tot ce avem nevoie.
🕰️ O lecție de istorie spusă cu suflet
Cartea te aruncă într-un Shanghai fascinant și brutal. Un oraș cosmopolit, dar pe cale să fie înghițit de umbrele războiului. Sunt cluburi de jazz, rochii cu mătase brodată, dar și gloanțe, foame, trădare. Sunt momente în care viața atârnă de un fir de păr și clipe în care îți vine să strigi: Dar de ce nu fugiți?!
Și totuși, personajele rămân. Se luptă. Își păstrează speranța. Cartea vorbește despre evrei persecutați, despre japonezi care invadează, despre chinezi care încearcă să-și salveze viața și cultura. Dar și despre muzică, despre curaj, despre umanitate.
Mi-a plăcut că autoarea nu face compromisuri. Nu e o poveste „drăguță” cu fundal de război. E reală, plină de tensiune, și uneori chiar dureroasă. Dar e spusă cu o delicatețe rară. Cu frumusețea detaliului, cu rafinamentul emoției care nu se dă în spectacol.
💔 De ce mi-a rămas în minte
Nu știu dacă a fost Aiyi, cu fragilitatea și forța ei. Sau poate Ernest, cu tăcerea și demnitatea lui. Sau poate Shanghaiul, care nu este doar un decor, ci un personaj viu – decadent, periculos, frumos și sfâșiat.
Ce știu sigur este că am fost acolo, în Shanghai, cu ei. Am simțit aerul umed, jazzul care curgea în cluburi ca o formă de evadare. Am simțit neliniștea care crește cu fiecare pagină. Și am simțit acel tip de iubire care nu cere nimic, dar schimbă tot.
Ultimul trandafir din Shanghai nu este o poveste de dragoste clasică. Nu este despre „au fost fericiți până la adânci bătrâneți”. Este despre „ne-am iubit cum am putut, într-o lume care ne-a fost potrivnică”. Este despre adevărul dintre oameni, chiar și atunci când acel adevăr doare.
M-au atins profund momentele în care Aiyi trebuie să aleagă între datorie și inimă. Sau când Ernest, în ciuda a tot ce a pierdut, continuă să creadă că merită să lupți pentru ce iubești. Și chiar dacă știi că s-ar putea să nu iasă bine, tot lupți.
Finalul nu e clasic. Nici nu vreau să ți-l stric. Dar o să-ți spun doar atât: e acel gen de final care îți lasă o urmă în piept. Nu e închidere, e un ecou. Un gând care revine zile în șir după ce ai închis cartea.
Pentru mine, Ultimul trandafir din Shanghai a fost ca o conversație tăcută despre ce înseamnă să alegi iubirea într-o lume care te împinge spre ură. Despre cum uneori, cei mai curajoși oameni sunt cei care își lasă inima să rămână deschisă când totul din jur le spune să se închidă.
📖 De ce ți-aș recomanda-o
Pentru că nu e doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre umanitate. Despre cine suntem când nu mai avem nimic. Despre puterea muzicii, a blândeții și a alegerilor pe care le facem când nimeni nu ne vede.
E genul de carte care merge lent, ca o melodie veche de jazz, dar când te prinde, nu te mai lasă. Și te transformă. Te face să vrei să fii mai atent. Mai empatic. Mai recunoscător.
Am citit-o seara, uneori cu un nod în gât, alteori cu zâmbetul acela mic și melancolic în colțul gurii. E o carte care mi-a vorbit și ca femeie, și ca ființă umană. Și m-a făcut să mă întreb: ce aș fi ales eu, într-un Shanghai pe cale să cadă?
🌟 Citatul meu preferat:
„Dragostea nu învinge totul. Dar uneori, e singurul lucru care ne face să rezistăm.”
Merită să o citești?
Dacă îți plac poveștile care nu sunt simple, ci adânci. Dacă vrei să simți istoria prin oameni, nu prin fapte. Dacă vrei să citești o carte care îți rămâne în tine și după ce ai închis-o – atunci da.
Ultimul trandafir din Shanghai e pentru cei care caută mai mult decât un roman. Este pentru cei care cred că uneori, adevărul stă în nuanțe, în jumătăți de măsură, în tăceri.
Și poate, ca mine, vei închide ultima pagină și vei simți că ai pierdut o lume, dar ai câștigat o perspectivă.
Cartea o gasesti pe NEMIRA, CARTURESTI, LIBRIS sau BOOKZONE
Titlu: Ultimul trandafir din Shanghai
Autor: Weina Dai Randel
Editura: Nemira
Numar pagini: 512
Daca ai citit-o, mi-ar placea sa-mi lasi in comment parerea ta. 😏
