Scrisoare deschisă către Ministerul Culturii Andras IstvanCultura nu poate trăi doar din salarii si din dependenta de subventii de la bugetul de stat
Context:
În ultimii ani, instituțiile de cultură din România se confruntă cu aceeași problemă recurentă: blocarea fondurilor și imposibilitatea de a susține activități culturale în afara cheltuielilor de bază.
În multe cazuri, bugetele sunt alocate strict pentru salarii, întreținere și funcționare, fără nicio perspectivă de dezvoltare sau de generare a veniturilor proprii.
În calitate de antreprenor care lucrează direct cu muzee, centre culturale și destinații turistice din toată țara, simt că este momentul să vorbim deschis despre ce se întâmplă și, mai ales, despre ce s-ar putea face diferit.
Domnule Ministru,
În fiecare an, povestea se repetă: „Nu mai sunt bani. Se opresc cheltuielile. Oprim activitatea si inchidem muzeele in perioada in care turistii ar vrea sa viziteze, adica exact la sfarsit de an.
Aceleași replici, aceleași scuze: nu avem bani la buget. Și, dincolo de toate, aceeași mentalitate: „merge și-așa.”
Dar oare cum ar fi daca am schimba perspectiva?
Problema nu e doar lipsa banilor. Problema este lipsa de viziune. Si de incompetenta. Si de obisnuinta de a merge la serviciu sa ne rezolvam problemele de acasa (nu as vrea sa spun ca am gasit si locuri in care persoanele de la magazinele de suveniruri stateau si crosetau
Si erau 2 persoane pe tura, ca una nu se descurca. Sa povestim si de apatia lor? Putem face si asta.Problema e dependența de forurile superioare, de bugetele aprobate, de lipsa de independenta si manageri cu viziune.
Instituțiile de cultură din România au fost obișnuite să funcționeze ca niște copii care așteaptă alocația lunară.
Dar cultura nu e o cheltuială. E o investiție în cine suntem.
Iar dacă o ținem în viață doar cu perfuzii bugetare, o condamnăm la inerție..
Cultura se ține cu viziune, curaj și oameni care cred că pot genera valoare — și venituri proprii. Si experiente pentru turistii si oamenii pasionati de cultura.
Ce-ar fi dacă muzeele si institutiile de cultura ar gândi altfel?
Să organizeze evenimente care atrag turiști, să colaboreze cu școlile pentru programe educaționale, să vândă suveniruri locale, autentice, care spun o poveste, să stabilească prețuri corecte pentru bilete, care reflectă experiența oferită, să creeze parteneriate cu antreprenori, artiști contemporani.La Craft Laser, noi facem deja asta. Lucrăm cu multe destinații turistice și instituții culturale din România. Le oferim suveniruri în regim de consignație — fără risc financiar pentru ele.
Și știți ce se întâmplă?
Unele vând foarte bine. Au turiști, au energie, au inițiativă.Altele… stau pe loc, cu mâinile în sân, așteptând „să li se aprobe bugetul.Și știți care e diferența?
Blocajul în mentalitatea de lipsă: „Oamenii nu au bani.” „Nu avem voie.” „Nu s-a mai făcut.” "E greu, e de munca" "Gestiune? E complicat. Bine, hai poate un singur furnizor care sa dea marfa la inceputul anului si sa nu ne mai batem capul" Nu conteaza sa analizam oare ce vor turistii, sa cream personalizat pentru ei. Doar suveniruri gasesc si la taraba de afara. Nu conteaza ca sunt aceiasi pe care ii gaseste peste tot. Nu e problema noastra.
Realitatea insa e ca turiștii nu vor doar o vizită. Vor o experiență. Vor să simtă, să ducă acasă o parte din locul pe care il viziteaza
Dar câtă vreme sistemul spune doar „nu se poate”, nici nu se va putea.
Domnule Ministru,
Cultura românească nu e blocată din lipsă de fonduri, ci din lipsă de curaj.
Nu din lipsă de idei, ci din lipsă de libertate de a le pune în practică.
Legislația privind crearea de venituri proprii este, în prezent, neclară și interpretabilă.
Unii au voie să vândă în consignație, alții nu. Unii pot percepe comisioane, alții nu. Unii pot amenaja spații moderne, alții „nu au voie prin regulament”.
Ce e de făcut?
Domnule Ministru, poate e timpul să regândim tot sistemul.
Să oferim instituțiilor culturale claritate, libertate și încurajare – nu doar bugete de supraviețuire.
Cultura românească are nevoie de aer proaspăt. De inovație, de inițiativă, de oameni care cred că se poate.
Una în care Ministerul Culturii să nu fie doar un gestionar de bugete, ci un motor de inspirație și curaj.
E timpul pentru o schimbare reală:
Claritate legislativă. Libertate instituțională. Colaborare reală între public și privat.Noi, cei din mediul privat, suntem pregătiți să colaborăm.
Dar avem nevoie de un partener care, în loc să spună „nu se poate”, să întrebe:
„Cum putem contribui? Cum putem face sa se poata?”Cu respect și dorință reală de schimbare,
Andreea Maier
Fondator Craft Laser
