Lion – Drumul spre acasa este o poveste reala, o poveste despre supravietuire si curaj, care ne inspira sa nu ne pierdem speranta.
Rate 5 ***** / 5 *****
Prima oara am vazut la cinema filmul “Lion – Drumul spre acasa“, film care a fost realizat dupa carte si care a fost nominalizat la 6 premii Oscar. Am iesit de la film plangand si razand in acelasi timp. M-a impresionat tare.
Imi plac povestile inspirate din fapte reale. Cumva ma conectez la un nivel mult mai profund cu povestea si personajele stiind ca cineva a trait cu adevarat faptele. Ma inspira, cred ca asta e cuvantul.
Citind cartea, am plans, am ras…si m-am bucurat. Am trait toate starile citind aceasta carte, desi vazusem si filmul atunci cand a aparut! Deci, stiam povestea. Si totusi, una e sa vezi filmul si alta sa citesti cartea, povestea vietii lui, spusa chiar de Saroo.
Pe scurt…
Nu vreau sa-ti povestesc cartea ci doar sa sa-ti dau un punct de plecare si motivatie sa o cumperi si sa o citesti.
Cartea povesteste de fapt calatoria incredibila a lui Saroo pe parcursul a 25 ani, de la varsta de 5 ani (cand se pierde de familia lui) pana la varsta adulta de 30 ani (cand incepe cautarea si regasirea familiei lui pierdute)
Saroo, un pui de om de 5 ani, locuia impreuna cu mama si ceilalti 3 frati ai lui intr-un sat sarac din India. Desi o duceau greu si incercau sa supravietuiasca de pe o zi pe alta intr-o casuta cu o singura incapere, ei aveau o viata fericita si se iubeau mult.
Intr-o zi, a plecat cu fratele lui mai mare sa faca rost de mancare si de bani intr-o localitate invecinata si…nu s-a mai intors. Copil mic fiind, a cautat un loc unde sa doarma si s-a cuibarit intr-un vagon de tren gol. Trenul a plecat din statie si a strabatut cate zile diverse peisaje din India, pana a ajuns in Calcutta.
Nu prea a avut de ales decat sa sa invete sa supravietuiasca singur, pe strazile aglomerate ale unui oras mare, periculos si necunoscut.
| Crescusem intr-un sat unde majoritatea oamenilor vorbesc hindi; acum eram intr-un oras unde oamenii vorbeau in special limba bengali si aproape nimeni nu parea sa vorbeasca limba mea |
❝
Pentru ca Saroo nu-si cunoastea numele de familie si nici numele satului in care s-a nascut, a fost imposibil ca autoritatile sa-i gaseasca familia. Nimeni nu il declarase pierdut si nu se stia de unde e.
Dupa cateva luni de hoinarit pe straile din Calcutta, a ajuns la un orfelinat si de acolo a fost adoptat de un cuplu de australieni din Tasmania, care l-a crescut cu dragoste. Acestia nu si-au dorit propriul lor copil, ci si-au dorit sa adopte copii sarmani din tarile in curs de dezvoltare pentru. Inca de copil mama adoptiva a avut o « viziune » cu un copil cu pielea aramie care statea alaturi de ea.
Saroo a mers la soala, ceea ce nu ar fost posibil daca ramanea in India, unde invatamantul nu era gratuit.
Desi avea o viata linistita si plina cu de toate, nu isi gasea linistea, stiind ca este un copil pierdut si pe care probabil mama lui inca il astepta acasa. Cel mai dor ii era insa de sora lui mai mica, de care nu mai stia nimic de atata vreme. Dorul de mama a fost cumva estompat de faptul ca mama lui adoptiva il iubea mult si ca simtea ca are intr-adevar o familie.
Ajuns la colegiu, pe langa indiciile primite de la colegii si prietenii lui indieni, Saroo a inceput sa foloseasca internetul pentru a cauta informatii despre locurile lui natale.
Odata cu aparitia tehnologiei, a cautat luni intregi pe Google Earth sa recunoasca locurile natale din amintirile lui de la 5 ani….pana a gasit turnul cu apa atat de familiar si totusi atat de indepartat.
S-a reintors in India si in locurile natale dupa 25 de ani de la momentul in care s-a pierdut.
| In ciuda trecerii anilor, in clipa in care am privit-o din nou, am recunoscut forma fina a oaselor fetei, iar in acea clipa si a parut ca m-a recunoscut. Era mama mea |
❝
Ce mi-a placut?
Povestea este inspirata din fapte reale si spusa chiar de Saroo, fiind autobiografia pierderii, regasirii, si supravietuirii unui copil de 5 ani in India, o tara unde anual se pierd si nu-si mai gasesc drumul spre casa peste 80.000 copii.
Cartea "Lion. Drumul spre acasa " te transpune cu totul in emotiile si fricile acelui copil, care totusi a avut curajul si taria sa faca tot ce poate el sa nu se dea batut si sa-si gaseasca si sa-si imbratiseze din nou mama bilogica
| Si totusi simt cu tarie ca tot ce s-a intamplat in viata mea – de la conditia de baietel pierdut pana la cea de om matur cu doua familii – a fost menit sa se petreaca exact asa cum s-a petrecut |
❝
Ce nu mi-a placut ?
Nu am gasit nimic ce sa nu-mi placa la povestea ta. Sau la felul foarte simplu si natural de a o povesti.
Este o carte care m-a uns pe suflet si care mi-a trezit emotii la fiecare pagina. Am citit-o pe nerasuflate, desi stiam déjà povestea si finalul.
Daca iti plac cartile care sa te inspire, citeste cartea asta. Este o bucurie si o inspiratie pentru suflet.
Cartea o gasesti pe Bookzone
Titlu: Lion – Drumul spre acasa
Autor: Saroo Brierley
Editura: Bookzone
Numar pagini: 208
