Flori pentru Algernon, de Daniel Keyes – Cartea care îți frânge inima și te face să-ți pui întrebări incomode
Nu știu cum e la tine, dar eu am obiceiul ăsta prost (sau minunat?) de a citi cărți despre care aud că sunt răvășitoare. Îmi spun mereu că voi alege ceva lejer, ceva care să nu mă facă să mă gândesc prea mult la sensul vieții. Și totuși, iată-mă din nou, terminând "Flori pentru Algernon" și privind în gol, încercând să-mi adun gândurile.
Am început cartea fără să știu exact în ce mă bag. Știam că e vorba despre un experiment, un tip pe nume Charlie și un șoricel (Algernon), dar nu mă așteptam să fie atât de profundă. Adevărul? Mi-a fost greu să o las din mână.
Cine este Charlie Gordon?
Charlie e un bărbat cu dizabilitate intelectuală care își dorește, mai presus de orice, să fie „deștept”. Nu ca să devină bogat sau faimos, ci pentru că vrea să fie acceptat, să înțeleagă mai bine lumea și să fie „la fel ca ceilalți”. Înțelegi de la început că Charlie nu își dorește putere sau superioritate. Își dorește doar să fie văzut ca un om.
Când i se oferă șansa unui experiment revoluționar, care i-ar putea crește IQ-ul de câteva ori, Charlie acceptă fără să stea pe gânduri. Și inițial, e uimitor. Devine mai inteligent cu fiecare zi, învață limbi străine, citește filosofie, își depășește rapid profesorii și ajunge chiar să-i depășească pe oamenii care au creat experimentul.
Dar odată cu această trezire intelectuală vine și un val de conștientizare dureroasă: lumea nu e așa cum o vedea el înainte. Oamenii pe care îi considera prieteni râdeau de el, nu cu el. Cei care îl tratau cu blândețe o făceau din milă, nu din respect. Și, cel mai greu de acceptat, iubirea nu e doar un sentiment frumos – vine cu frică, vulnerabilitate și, uneori, cu multă suferință.
Ignoranță fericită vs. conștientizare dureroasă
Știi întrebarea aia filosofică – e mai bine să fii fericit în ignoranță sau să suferi în cunoaștere? Charlie trăiește exact această dilemă.
La începutul cărții, deși nu este inteligent, este fericit. Are un loc de muncă, oameni pe care îi consideră prieteni și o viață simplă, dar stabilă. Pe măsură ce IQ-ul lui crește, însă, își dă seama că tot ceea ce credea despre lume era greșit. Că nu era iubit, ci tolerat. Că oamenii nu sunt întotdeauna buni. Că înțelegerea profundă a realității vine la pachet cu o singurătate teribilă.
Și apoi vine cel mai crud moment al poveștii. Experimentul nu este perfect. Algernon, șoricelul pe care Charlie îl vede ca pe un frate, începe să regreseze. Iar Charlie înțelege că și el va trece prin același proces. Se va întoarce la stadiul inițial, doar că acum știe. Știe ce urmează. Știe ce va pierde. Și nu poate face nimic în privința asta.
O carte care doare, dar într-un mod necesar
Mi-e greu să spun exact ce am simțit citind ultimele pagini. Tristețe? Da. Frustrare? Sigur. O dorință imensă de a intra în carte și de a-l îmbrățișa pe Charlie? Absolut.
"Flori pentru Algernon" nu e doar o poveste SF. E o carte care te face să îți pui întrebări incomode. Ce e mai important – să fii fericit în ignoranță sau să suferi în cunoaștere? Pe măsură ce inteligența lui Charlie crește, la fel crește și izolarea lui. Se distanțează de cei din jur, devine frustrat de limitele lor și începe să realizeze că, de fapt, singurătatea este prețul cunoașterii.
Mi-a fost imposibil să nu mă gândesc la cum ar fi fost să fiu în locul lui Charlie. Să trăiesc acea transformare. Să mă ridic spre culmile cunoașterii, doar pentru a fi trasă înapoi în întuneric, conștientă de fiecare pas înapoi. Și, mai ales, să nu am nicio putere să schimb asta.
Stilul de scriere – simplu, dar devastator
Mi-a plăcut mult felul în care este scrisă. Povestea este relatată prin jurnalele lui Charlie, iar stilul se schimbă pe măsură ce IQ-ul lui crește și apoi scade. La început, frazele sunt simple, pline de greșeli gramaticale și idei naive. Primele pagini chiar au fost foarte greu de citit, din cauza greșelilor. Pe măsură ce Charlie devine mai inteligent, limbajul se rafinează, gândurile devin mai complexe, iar emoțiile mai profunde.
Apoi, când începe regresia… stilul se schimbă din nou. Și e dureros de urmărit.
Finalul – să ai șervețele la îndemână
Nu o să-ți stric finalul, dar îți spun atât: o să plângi. Poate nu neapărat pentru ceea ce i se întâmplă lui Charlie, ci pentru ceea ce simbolizează el. Pentru toți oamenii pe care îi ignorăm, îi desconsiderăm sau, mai rău, îi privim doar cu milă, fără să le acordăm respectul pe care îl merită.
Și poate, la final, vei face și tu ce am făcut eu: vei pune o floare imaginară pe mormântul lui Algernon.
Recomandarea mea? Citește-o.
Dacă ai ajuns până aici și încă nu te-am convins să citești cartea, îți mai spun un singur lucru: "Flori pentru Algernon" este genul de carte care rămâne cu tine mult timp după ce ai închis-o.
Nu e o lectură ușoară, dar e o poveste care merită fiecare pagină. Și, mai important, e o lecție despre umanitate, empatie și despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii „inteligent”.
Așa că, ia-ți timp, pregătește-ți sufletul și citește-o. O să doară, dar va merita.
Cartea o gasesti pe EDITURA Young Art, CARTURESTI, LIBRIS sau BOOKZONE
Titlu: Flori pentru Algernon
Autor: Daniel Keyes
Editura: Young Art
Numar pagini: 312
Daca ai citit-o, mi-ar placea sa-mi lasi in comment parerea ta. 😏
